1. Scriptura – autoritatea lui Dumnezeu și garantul sănătății bisericii
Vom proclama ferm și fără teamă adevărul despre Dumnezeu și Evanghelia Sa, predicând Scriptura în context, cu o dependență totală de Duhul Sfânt în a aduce schimbare înspre viața veșnică.
Predicarea proclamativă, expozitiva si aplicațională:
- proclamativă – predicarea Cuvântului lui Dumnezeu cu autoritate și îndrăzneală în puterea Duhului Sfânt a textului biblic. (kerruso – cuv. greacă).
1 Tesaloniceni 1:5 “În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală. Căci știți că, din dragoste pentru voi, am fost așa printre voi.”
- explicativă – explicarea organizată a unui material; explicarea verset cu verset a textului biblic ținând cont de contextul versetului, contextul istoric, doctrinal, gramatical. „Iată ce înseamnă textul”. “Atunci și Acolo”
1 Corinteni 9:20-23 “Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.”
Abordări diferite în funcție de context (diferite contexte: istoric, social, chiar doctrinal etc.)
- aplicativă – determină un răspuns în viața ascultătorului; noi ne dorim nu doar informare, ci transformare. “Iată ce înseamnă textul pentru tine”. “Aici și Acum”
Iacov 1:22 “Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelandu-vă singuri.”
2 Timotei 4:2 “predică Cuvântul; fii pregătit la timp potrivit sau nepotrivit; mustră, corectează, încurajează cu toată răbdarea și învățătura!”
2. Închinare pasionată, “în Duh și în adevăr”
Ne vom uni vocile și viețile cu închinători din orice neam și limbă pentru a înălța Numele lui Isus Christos, ca răspuns la măreția Lui.
Oamenii lui Dumnezeu sunt chemați să I se închine – să experimenteze prezența Sa în mijlocul lor și puterea Sa supranaturală la lucru în viețile lor. Când oamenii lui Dumnezeu se adună împreună pentru a I se închina, Dumnezeu Își manifestă gloria în mijlocul lor și totul se schimbă: oamenii aceia ajung ucenici curajoși care împărtășesc Evanghelia și devin “contagioși” pentru comunitatea în care trăiesc.
Ioan 4:23-24 „Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”
3. Rugăciune ferventă
„…cum aveau obiceiul” – Faptele Apostolilor.
Îl vom căuta pe Domnul, voia Sa și calea Sa cu inimi smerite înaintea Lui, încrezându-ne în planul Său.
Când rugăciunea nu e doar un program bisericesc, ci face parte din viața ucenicilor Domnului Isus, ceva se întâmplă: promisiunea Domnului Isus din Ioan 14 se împlinește.
Ioan 14:12-13 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru ca Eu Mă duc la Tatăl; și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.”
Efeseni 6:18 “Rugați-vă întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții.”
1 Tesaloniceni 5:17 “Rugați-vă neîncetat!”
Orbii văd Evanghelia lui Isus, iar cei slabi umblă spre Christos. Bolnavii sunt vindecați în Numele lui Isus, iar surzii aud vestea bună. Rugăciunea nu e doar o invitație de a experimenta prezența lui Dumnezeu, ci mai degrabă e o invitație de a împărtăși prezența lui Dumnezeu.
4. Evanghelizare neînfricată/cu îndrăzneală, ca mod de viață
Vom invada întunericul lumii pierdute proclamând adevărul despre Isus și demonstrând compasiunea Sa local și global.
Efeseni 6:19-20 “Rugați-vă, de asemenea, și pentru mine, pentru ca, atunci când vorbesc, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei ambasador în lanțuri sunt! Rugați-vă s-o pot vesti cu îndrăzneală, așa cum trebuie.”
5. Ucenici, nu doar simpatizanți
Ne vom dărui fără reținere multiplicării și maturizării ucenicilor lui Isus pentru a urmări împreună asemănarea cu Hristos.
Efeseni 4:11-15 „Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, pastori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”
6. Plantare strategică de biserici
Vom planta biserici – comunități neobisnuite – dedicate închinării lui Dumnezeu, formării de ucenici și trimiterii lor în lumea ce se află în disperată nevoie de Hristos.
Misiunea bisericii, potrivit modelului biblic, nu s-a rezumat doar la evanghelizare, ci mai degrabă la plantare de biserici, astfel încât, oriunde apostolii evanghelizau ei concomitent puneau și bazele unei noi biserici.
De aceea biserica este cadrul în care se formează ucenicii, iar focalizarea noastră în misiune va fi în primul rând plantarea de biserici și apoi alte lucrări para-bisericești.
În Matei 16:18, Isus spune:
Îmi voi zidi Biserica, iar porţile Locuinţei Morţilor n-o vor birui
Biserica lui Hristos se manifestă prin Biserici locale care au aceleaşi atribuţii ca şi Biserica în ansamblul ei. Biserica locală este comunitatea oamenilor născuţi din nou de Duhul Sfânt prin credinţa în jertfa Domnului Isus Cristos, uniţi şi organizaţi sub o conducere spirituală pentru: glorificarea lui Dumnezeu prin închinare (rugăciune, cântare, Masa Domnului, dărnicie ş.a.m.d.); zidirea sufletească a credincioşilor prin echipare, învăţătură şi părtăşie (Efes. 4:11-16); evanghelizarea celor nemântuiţi prin Cuvânt şi trăire (1 Cor. 11: 18-20; Evrei 10:25).
Matei 28:19-20 “duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!”
Noi credem că este ținta, datoria, și privilegiul fiecărui credincios și a întregii comunități locale de credincioși să-L slăvească pe Dumnezeu răspunzând activ chemării Marii Trimiteri a lui Isus Cristos de a face ucenici din toate neamurile (Matei 28:19-20).
Bisericile plantate sunt chemate la rândul lor să facă același lucru, să planteze alte biserici pentru generațiile viitoare și spre slava lui Dumnezeu.
De aceea, vom susține plantări de biserici care au viziunea plantării altor biserici.
7. Conducere prin presbiteri
Credem că modelul apostolic de conducere a bisericii este echipa de presbiteri (conducere presbiteriană), oameni calificați de Dumnezeu, cu trăsăturile din 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9.
Convingerea noastră e că presbiterii noi trebuie să fie aleși de către presbiterii existenți si confirmati împreună cu biserica, după un proces minuțios și nu grăbit de evaluare.
Presbiterii vor da socoteală bisericii de activitatea lor periodic.
1 Petru 5:1-3 “Așadar, eu, ca un bătrân, martor al suferințelor lui Cristos și părtaș al slavei care urmează să fie descoperită, îi îndemn pe cei bătrâni dintre voi: păstoriți turma lui Dumnezeu, care este printre voi, supraveghind-o nu din obligație, ci de bunăvoie, așa cum vrea Dumnezeu, nu fiind lacomi de câștig, ci dornici să slujiți, nu ca unii care stăpâniți peste cei ce v-au fost încredințați, ci fiind exemple pentru turmă.”